frustarat… ei şi?

undeva, prin oraşul asta de -5 stele există oameni pe care îi respect, buni profesionalişti, fiecare în propriul domeniu de activitate.
de la o opinie exprimată pe undeva prin www am realizat adevarul absolut!
SUNT FRUSTRAT
ei şi?
cum, ei şi?, veţi întreba…
în caz de nu cunoaşteţi este ultima şi cea mai esenţială întrebare la care trebuie să răspundă o ştire (asta e pt “profesorii” de jurnalism de pe blogosferă).
a fi frustrat este probabil mai grav decât a fi penibil, penal sau neprofesionist, criminal, hoţ, ori mincinos (şi nu jignesc pe nimeni, nu săriţi cu dejtili, e termen de comparaţie, u know?).
suntem minţiţi zilnic, de atâtea ori pe zi încât vă va fi greu să număraţi.
normal să fii frustrat la ora actuală în ţărişoara mamă. aş spune că e anormal să nu fii. înseamnă că nu trăieşti în ţara asta, nu ai contact cu viaţa de zi cu zi a aproape 22ă de milioane de oameni. nasol.
fac apel la toţi cei ce se simt frustraţi să nu se simtă şi complexaţi de starea respectivă. e natural, e românec, e viaţa de după revoluţie, e democraţie originală şi de tranziţie, e un motiv să lupţi, e un motiv să mergi înainte.
explicaţie: FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p.ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
Sursa: DEX ’98 | Trimisă de cata, 22 Nov 2002